Nimicuri primavaratice

Absolut intamplator am nimerit cu aparatul in buzunar intr-unul din multele drumuri de azi si am tras cateva instantanee primavaratice, fara valoare fotografica, dar macar pentru atmosfera am zis sa le lipesc aici.

Gradina e o explozie coloristica care, daca ar fi fost surprinsa de un artist, ar aminti de tablourile lui Aman, mie asa mi se parura culorile, ca ale anemonelor lui.

In multchinuitul pasaj al universitatii cineva a depus o oroare cu denumirea de „sculptura” care vrea sa demonstreze cred ceva legat de ecologie, facuta din fiare de calcat si saci de gunoi, am vaga senzatie ca am vazut asa ceva si pe langa parcul tineretului, exagerarile artistice cateodata sunt hidoase, cu atat mai mult cu cat, e clar, sunt platite din banii publici care se pare ca sunt insuficienti pentru alte tinte, invatamant, sanatate …

Soare la kilometrul zero, la Intercontinental si imprejurimi, mai sunt si alte culori in afara de cele ale benzurilor care reflecta razele.

Culmea este ca acolo, in mijlocul poluarii, niste oameni tundeau iarba si mirosea a pajiste.

Am neidentificat un arbore plantat langa locanta Bellini din Tineretului.

Si, rezultatul luptelor seculare cu birocratia, invingatori la puncte, noi.

Scurta experienta personala dupa cateva mici cumparaturi, trecand prin Real (doamne cati tigani, jmenari, ciorditori, ce dezorganizare) ca sa iau peste (am achizitionat macrou proaspat la pret bun) nu am putut sa nu observ preturile nesimtit de mari, nu inteleg cum isi permit sa ceara 20 de lei pe o legatura de sparanghel datand de pe vremea Europei barbare. Ca noutati, au baccala uscata, de la mama lor, pret imposibil, pisici de mare (pisici pe varza la aproape un milion kilu’) si niste mostre de junk food pe care m-am oprit sa le incerc. Nu stiam ce este „saithe”, e un neam de cod, produsul in sine, cu E-urile de rigoare in crusta, este destul de neplacut, se imbiba de ulei destul de mult si el in sine este gras (e un cod mai mare din care se face chiar din cel uscat, baccalao cu pricina). Nu o sa mai repet experienta.

Am incercat un vin pe care il ochisem de mult, mai ales ca era rose si sec:

Dezbracat de toala festiva m-a surprins cu dopul de pluta cerat cu incredere, apoi in pahar mi s-a parut chiar o gaselnita, sec-sec, usor acidulat, putin cam aspru, excelent pentru peste. Nu am cunostinte de oenologie, sunt pareri pur personale, neinstruite, ba chiar inocente.

Primavara continua, acum isi asteapta copacii randul la fotografiat.

Ciorba de loboda „reloaded”

Cum ar veni un fel de Rocky sau Rambo doi, cu diferenta constand in faptul ca doua oara a iesit la fel de buna ca prima oara, ceea ce la filme nu se aplica.

Intai si intai dupa ce am bibilit la frunze de mi-a venit rau, preferam sa dau doua ture de stadion, fie el si Dinamo, am casapit cu ciuda balariile, le-am ucis.

Am pus la fiert gramada ceapa, morcov, ardei gras si iute, cartofi, telina si niste ramasite de varza restante, plus jumatate de salata ratacita si ea in zona. Dupa ce au suferit cum trebuie tratament termic am pus zeama de lamaie si loboda si am mai lasat cam zece minute. Minute in care am admirat rabufnirea florala din gradina. Ciorba e servita.

Si pentru ca aparatul foto da semne de batranete, cred ca i-au ajuns cate trante si bai in diversele mari ale lumii a avut la viata lui, m-am mai jucat nitel. Si cu aparatul si cu ciorba. Asadar strelicii de ulei de masline crud ii dedic pe aceasta cale unui anume Domn Puiu.

Detaliul cu cartoful roze il dedic sefului meu.

Iar pe cel cu zeama roz bombon fara picatele albastre o dedic nasului meu, fara numar.

In incheiere va prezint situatia plantelor, le merge excelent, in poza a patra este o nu stiu cum tricolora care s-a dezvoltat uimitor, dat fiind ca era pe moarte la un moment dat.

In gradina au inceput sa se deschida lalelele printre partenerele deja existente: nu-ma-uita, toporasi, zambile si narcise galbene.

Si, nu in ultimul rand, s-a ivit prima ciuperca din lada cu micelii, se numeste Ioana (ciuperca, nu lada).

Acestea sunt nimicurile zilei de azi, ne vedem diseara la concert.

Ciorba de loboda si leurda

In afara de loboda si leurda din titlu am mai folosit: ceapa, telina, morcov, ardei iute (cam mult), cartof (de obicei pun orez sau cartof), ardei gras.

Am tocat si bagat la oala minune tot in afara de loboda si leurda respective (care este ele).

Scos oala de sub presiuni, pus leurda si jumatate din cantitatea de loboda, lasat zece minute apoi adaugat restul de loboda odata cu zeama de lamaie, ca sa ramana zeama asa:

La final am pus putin ulei de masline crud pe deasupra si gata. Verdeata de presarat am uitat sa iau.

Si daca tot e vorba de vine-vine pibavara, rasadurilor le merge excelent: busuioc, rosii cherry si coriandru.

Nu stiu ce sa cred, daca reusesc o recolta de rosii de pe pervaz trebuie sa imi dau o bere.

De post

Nu ca ar tine careva post dar ca idee, total intamplator asta s-a facut, anume o varza calita din acea corcitura de varza rosie si alba, ucisa fara mila.

Am calit-o intai pe aragaz in ulei de masline cu sare si ceapa, apoi am amestecat-o cu boia, pasta de tomate, piper, marar, foi de dafin, ardei iute si am dat-o la cuptor.

De iute ie iuteeee, asta indubitabil.

Am mai facut si guacamole, varianta simplificata (stiu ca exista si cu usturoi, maioneza, creveti, smantana, coriandru, tabasco, mai stiu eu ce …). Din doar urmatoarele ingrediente, avocado, ceapa, ardei iute, zeama de lamaie si rosie, plus sare si piper.

Am maruntit rosia, ceapa si ardeiul iute, am stors lamaia si am scobit avocado.

Si am omogenizat totul cat am putut de bine. Toata treaba servita cu biscuiti sarati ca aia am avut la indepicior.

Detaliu simplului guacamole.

Varianta simpla nu se indeparteaza asa tare de originalul de origine azteca, acesta facandu-se cu avocado zdrobit cu molcajete, rosii si sare. Cuvantul provine din dialectul Nahuatl , cuvantul āhuacamolli fiind compus din āhuacatl care inseamna avocado si molli care inseamna sos. (sursa wiki)